ARGUMENTE PENTRU TRATAMENTUL ORTODONTIC

Ce este ortodonţia

Cuvântul „ortodontic” provine din cuvintele greceşti "orthos", care înseamnă corect sau drept şi "odontes", însemnând dinţi. Este o ramură de specialitate a stomatologiei care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare care însemnă abateri de la poziţia normală a dinţilor şi maxilarelor şi efectele lor asupra ocluziei (contactul dintre cele două arcade dentare).

O anomalie nu este o boală, ci doar o abatere de la ceea ce este considerat a fi poziţia normală a dinţilor. Tratamentul ortodontic poate îmbunătăţi atât funcţiile cât şi aspectul dinţilor, maxilarelor şi feţei. Pentru aceasta se folosesc aparate ortodontice care pot fi fixe sau mobile şi sunt utilizate pentru a indrepta dinţii şi a stimula creşterea şi dezvoltarea oaselor maxilare.

Principalul obiectiv al tratamentului ortodontic este obţinerea unei ocluzii funcţionale prin care să se asigure sănătatea structurilor orale şi îmbunătăţirea aspectului facial, acesta contribuind la bunăstarea fizică şi mentală a individului.

De ce este nevoie de un aparat ortodontic?

Dovezile clinice arată că sănătatea individului cu una din următoarele anomalii dento-maxilare va beneficia de tratament ortodontic:

Înghesuiri dentare: Dinţii pot fi nealiniaţi deoarece sunt prea mari sau pentru că oasele maxilare sunt prea mici. Această situaţie poate determina contacte ocluzale incorecte cu efecte asupra ţesuturilor de susţinere ale dinţilor, locuri de retenţei a plăcii bacteriene care generează carii dentare şi un aspect inestetic ce afectează psiho-social individul.
Cel mai frecvent, caninii superiori sunt poziţionaţi înafara circumferinţei arcadei dentare.
Ocluzia adâncă: Dinţii frontali superiori acoperă vertical mai mult de jumătate din înălţimea dinţilor frontali inferiori care apar mai înalţi şi pot avea contact cu gingia celor de sus sau chiar cu cerul gurii. În timp, inflamaţia gingiilor şi uzura execesivă a dinţilor pot duce la pierderea lor la maturitate.

Protruzia (poziţionarea înainte) dinţilor frontali superiori: Dinţii frontali superiori poziţionaţi înainte nu au contact cu dinţii fontali inferiori ceea ce determină o suprasolicitare a dinţilor posteriori şi, în timp, o îmbolnăvire a ţesuturilor lor de susţinere (parodontită). Această situaţie apare cel mai frecvent la copiii cu polipi sau la cei care şi-au supt degetul mare.
Riscul de a pierde dinţii prin parodontită este dublu comparativ cu cei cu arcade dentare aliniate normal.

Ocluzia deschisă: Dinţii frontali superiori şi inferiori nu se ating în momentul „muşcăturii”. Spaţiul care rămâne poate fi de câţiva milimetri până la un centimetru. Suprasolicitarea dinţilor posteriori, eficienţa masticatorie redusă şi defecte de vorbire sunt consecinţele acestei anomalii.

Spaţieri dentare: Dacă dinţii sunt mai mici în raport cu diametrul maxilarelor ori sunt mai puţini dinţi pentru că nu au existat germeni dentari sau pentru că au rămas inclavaţi în os, pot să apară spaţii care sunt inestetice.

Ocluzii încrucişate: Dinţii frontali superiori sunt înapoia celor inferiori. Aceasta determină apariţia unor contacte traumatice cu efect asupra ţesuturilor de susţinere ale dinţilor. Această anomalie este evidentă la schimbarea dinţilor frontali de lapte cu cei permanenţi când poate fi destul de uşor de tratat.

Ocluzia inversă: Apare prin dezvoltarea în exces a mandibulei (maxilarul inferior) sau/şi dezvoltarea mai redusă a maxilarului superior. Pe lângă afectarea importantă estetică, prognaţia mandibulară areconsecinţe masticatorii, fonatorii şi asupra sănătăţii parodontale.

Efectele anomaliilor dento-maxilare netratate

Netratate, anomaliile dento-maxilare pot duce la apariţia cariilor şi boli ale gingiilor (parodontopatii) care determină pierderea dinţilor. De fapt mai mulţi adulţi îşi pierd dinţii datorită bolii parodontale decât din cauza cariilor netratate.

Uneori, costul tratamentelor bolilor cauzate de anomaliile dento-maxilare netratate depăşeşte cu mult costul tratamentului ortodontic, la care trebuie să adăugăm şi suferinţa produsă de aceste bolii. În plus, anomaliile dento-maxilare netratate pot afecta starea de sănătate generală a pacientului, inclusiv defecte de vorbire, psihologice şi tulburări emoţionale.

Efectele tratamentului ortodontic asupra stării de sănătate

1. Creşte rezistenţa la carie şi boli parodontale. Experienţa clinică sugerează că înghesuirea dentară reduce potenţialul natural de curăţare a dinţilor şi creşte riscul de apariţie a cariilor dentare. Malocluziile contribuie astfel atât la apariţia cariilor dentare şi a bolilor parodontale, dar dăunează sănătăţii dinţilor şi gingiilor şi pe termen lung prin faptul că igienizarea este mai dificilă.
2. Îmbunătăţirea funcţiei de ansamblu a dentiţiei. Dinţii care nu au contacte corespunzătoare pot influenţa negativ eficienţa masticaţiei. Persoanele care au probleme ocluzale pot avea probleme de masticaţie, înghiţire sau vorbire.
   Deşi, în general pacienţii cu anomalii dento-maxilare nu se plâng de dificultăţi de vorbire, pentru unele anomalii şi pentru unele profesii aceste modificările sunt remarcate de anturaj, influenţând receptarea corectă a discursului.
3. Prevenirea traumatismelor la dinţii proeminenţi. Riscul de traumă / fractură a incisivilor superiori a fost demonstrat a fi mai crescut cu 45% la copiii cu protruzie a dinţilor frontali superiori. Acest tip de anomalie se impune a fi tratată în mod deosebit deoarece traumatismul dinţilor frontali superiori are efecte deosebit de grave şi impune tratamente de restaurare dificile, costisitoare şi cu o fiabilitate nu suficient de mare.
4. Tratamentul dinţilor incluşi sau parţial erupţi. Dinţii care nu au erupt pot provoca rezorbţia rădăcinilor dinţilor alăturaţi. Dinţii supranumerari pot opri erupţia dinţilor permanenţi. În jurul coranelor caninilor sau măselelor de minte care nu au erupt se pot forma chisturi care, crescând, reduc rezistenţa la fractură a osului maxilar. Este posibil ca după o analiză aprofundată, medicul să decidă neintervenţia în cazul unor dinţi incluşi – în special molari de minte – dar, în cele mai multe cazuri se impune un tratament combinat chirurgical şi ortodontic.
5. Îmbunătăţirea esteticii dentare / faciale. Un tratament ortodontic finalizat conduce la o creştere a respectului de sine şi al acceptabiltăţii sociale a individului. Un număr important de studii au confirmat faptul că prezenţa malocluziilor severe poate fi un handicap social. Impactul vizual pentru anturaj poate afecta grav adaptarea individului la mediul socio-profesional. Încă din copilărie un individ cu malocluzie este mai tachinat de anturaj pe problemele dentare mai mult decât se întâmplă în legătură cu alte aspecte cum ar fi spre exemplu: greutatea corporală, aspectul urechilor sau hainele cu care este îmbrăcat. Aceasta face ca subiectul să piardă siguranţa şi stima de sine. S-a determinat că adolescenţii care au urmat un tratament ortodontic de succes şi-au îmbunătăţit rezultatele şcolare şi au stabilit relaţii mai bune în cadrul grupului social inclusiv cu părinţii şi familia.

Care este perioada optimă pentru tratament ortodontic

Majoritatea ortodonţilor recomandă începerea tratamentului ortodontic la vârsta de 12 ani, când toţi dinţii de lapte au fost înlocuiţi cu dinţi permanenţi şi au erupt şi molarii secunzi. Tratamentul ortodontic la copiii de 7-9 ani este considerat un tratament precoce sau interceptiv.

Tratamentul pentru adulţi este posibil la orice vârstă

Adesea, pacienţii care nu au apelat la tratament sau nu au urmat consecvent tratamentul când au fost copii sau adolescenţi doresc modificarea aspectului lor la vârsta adultă. Motivul şi momentul sunt foarte diferite. Există tehnici de tratament pentru orice vârstă iar rezultatele sunt spectaculoase nu numai medical ci şi socio-profesional. Fireşte, te simti mai bine atunci când arăţi mai bine, un aspect plăcut este un atu esenţial pentru încrederea şi stima de sine.

Costul tratamentului ortodontic

Costul tratamentului ortodontic variază considerabil, în funcţie de gravitatea problemelor, durata tratamentului şi tipul de aparat ortodontic folosit. Multe cazuri pot necesita tratamente cu costuri relativ ridicate dar există şi tehnici cu costuri ceva mai mici dar au un grad de confort mai redus şi un timp mai lung de purtare a aparatului.